În faţa pericolului animalul îngheață, devenind una cu stânca. Se bazează pe simțuri excepționale, scanând fin realitatea din jur și așteptând cu curaj ca amenințarea să facă prima mișcare. Este o strategie a prudenței active, a observării și a integrității, refuzul de a intra în panică, alegerea de a rămâne calm și nemișcat atunci când lumea din jur devine amenințătoare și haotică. Pentru un vânător, însă, exact același moment nu reprezintă altceva decât o ocazie de a-i curma viața.

Codul biologic al caprei negre a fost creat pentru confruntări juste între simțuri şi abilităţi, unde prădătorul încearcă să o învingă de la doar câțiva zeci de metri distanță.

Însă omul, noul prădător, folosește cu totul alte metode. Înarmat cu puști cu bătaie lungă şi optică digitală de înaltă precizie, vânătorul modern anulează regulile jocului. El apasă pe trăgaci de la 400-500 de metri, dintr-o zonă mult prea îndepărtată pentru simțurile ei.

Sursa foto: Wild Maramures – Munteanu Mark

În mod profund nedrept, comportamentul care a salvat specia de la extincție devine acum propria ei condamnare. Stând nemișcată, capra neagră îi oferă de fapt vânătorului tot timpul necesar pentru a-și calibra arma. Nu mai asistăm la o competiție a instinctelor, ci la o simplă execuție a unei creaturi magnifice care încă mai crede în instinctual ei de supravieţuire.

Dacă în cazul altor specii de carnivore mari dezbaterea publică este adesea poluată de frică, mituri sau interese sociale, în cazul caprei negre ne confruntăm cu o violență pur gratuită, cu un atac asupra simbolului munților noștri. Acest animal nu amenință pe nimeni, nu distruge resurse și nu își părăsește teritoriul. Ea cere doar dreptul de a exista discret în singurul loc care i-a mai rămas, creasta muntelui.

Şi cu toate acestea, în fiecare an, Ministerul Mediului refuză sistematic să includă capra neagră pe lista animalelor strict protejate…