În fiecare an, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor publică o serie de documente oficiale ale cotelor de intervenţie. La o primă vedere, par doar pagini inofensive pline de cifre, procente și statistici aride. În realitate, acelea sunt Tabelele morții. Ele reprezintă documentele care stabilesc exact câte animale trăiesc în România și câte dintre ele pot fi omorâte din plăcere, sub paravanul „vânătorii sportive” și al profitului privat.

Reduși la un simplu număr

În acest sistem de calcul, splendoarea și demnitatea vieții sălbatice dispar complet. Fiecare animal, fie că vorbim de măreția caprei negre de pe creste sau de discreția cocoşului de munte, este redus la un simplu număr într-o celulă de Excel.

Cetăţenii nu au un acces facil la aceste informații, ele fiind adesea ascunse intenționat în platformele ministerului sub fișiere greu de găsit și greu de înțeles de către nespecialiști. Această opacitate nu este un accident. Ea este menținută pentru ca publicul să nu realizeze cum, într-un birou, se decide exterminarea legală a sute de mii de animale.

Când măcelarul numără oile

Adevărul cel mai revoltător este că nimeni nu are încredere în aceste tabele oficiale. Toate cifrele de aici sunt depăşite cu mult de aşa zişii „vânători sportivi“. Și cu toate acestea, ele rămân an de an fundamentul legal pe baza căruia se poate declanșa măcelul din sezonul care urmează.

Procesul prin care se stabilesc aceste cifre sfidează orice logică științifică. Asociațiile de vânătoare, entități private care obțin profituri uriașe din taxele de trofeu, sunt exact aceleași structuri care au dreptul şi datoria legală de a raporta numărul de animale existente pe teren. Suntem prizonierii unui mecanism absurd în care „măcelarul numără oile”.

Credem că este inutil să ne pierdem timpul în dezbateri despre cum se modifică aceste procente. Adevărul este că nu contează absolut deloc dacă aceste cifre cresc sau scad de la un an la altul în funcție de interesele de moment ale unora și altora.

Indiferent de jocul de culise din spatele graficelor, esența rămâne aceeași. Aceste tabele sunt fundamental incorecte, o ficțiune birocratică ce refuză sistematic realitatea din teren. În timp ce pe hârtie se mimează controlul și exactitatea contabilă, în practică numărul animalelor care sfârșesc masacrate este mult, mult mai mare decât tot ceea ce îndrăznesc ei să specifice în tabelele oficiale. Dincolo de gloanțele trase, de exemplarele rănite lăsate să moară în agonie, sau de cadavrele ciopârţite rămân doar nişte cifre de care nimeni nu îşi va mai aduce aminte peste câţiva ani.

Şi chiar dacă am accepta, prin absurd, aceste calcule, tot ar rămâne nişte întrebări fără răspuns.

Dacă dintr-un efectiv de 1000 de căprioare stabilim prin tabel că pot fi ucise 100, cum vor fi ele alese? Pe care din ele o va împuşca vânătorul sportiv? O va ucide pe cea tânără, tăind de la rădăcină viitorul pădurii, sau pe cea mai bătrână, cea care deține memoria supraviețuirii grupului? O va alege pe cea sănătoasă și puternică, distrugând cele mai bune gene ale speciei doar pentru că este un trofeu mai valoros, sau pe cea bolnavă? O va ucide pe cea tristă, care poate și-a pierdut puiul, sau pe cea tânără, care încă mai zburdă fericită prin poieni?

Vânătoarea nu are nicio legătură cu echilibrul naturii

În sălbăticie, selecția naturală făcută de marii prădători are reguli dure dar cinstite pentru ecosistem. Este vânat cel slab sau cel bolnav, lăsând specia să prospere. În schimb, omul din spatele tabelelor nu are criterii etice sau biologice. Este doar un funcționar care porneşte ruleta rusească a glonțului, unde viața este stinsă la întâmplare sau, mai grav, este omorât exemplarul cel mai mândru și mai viguros, transformând aşa zisul „management cinegetic“ într-un mecanism sordid de distrugere a faunei sălbatice.

Am decis să intervenim pentru a proteja animalele sălbatice de lăcomia asociaţiilor de vânătoare şi de nepăsarea instituţiilor statului.

Printr-o aplicaţie pe care v-o punem la îndemână am transformat tabelele Excel într-o imagine de ansamblu cât mai clară. Introducem pentru prima dată conceptul de „audit de date”. Vrem să dăm fiecărui cetățean posibilitatea de a vedea exact unde cifrele oficiale „nu dau la calcul” și unde se ascunde minciuna.

Cu ajutorul ei, toți cei cărora le pasă de fauna acestei țări vor putea să identifice instantaneu anomaliile statistice, cum ar fi fondurile de vânătoare unde numărul anumitor specii pare să se dubleze artificial, din pix, de la un an la altul.

Transparența credem că este primul nostru scut. Scoatem la lumină cifrele morții pentru a le transforma, împreună cu voi, în promisiuni de supraviețuire. Nu mai numărăm hârtii, începem să protejăm viaţa. Altfel spus, aprindem lumina, ca să folosim o expresie la modă acum…