O astfel de poveste s-a scris în primăvara anului 1974, în Cantonul Geneva din Elveția, oferind Europei un model magnific de curaj civic și un precedent istoric care dăinuie de peste o jumătate de secol.
Totul a pornit de la o tristă realitate, similară cu cea pe care o trăim noi astăzi. La începutul anilor ’70, pădurile și malurile lacului Léman erau dominate de o elită restrânsă de vânători privați. Focurile de armă auzite în weekend la marginea orașului, hăituirea animalelor cu zeci de câini și masacrarea păsărilor de apă au creat o stare de revoltă în rândul cetățenilor. Iar scânteia schimbării nu a venit din birourile politicienilor, ci de la doi oameni obișnuiți: Gabriel Barde, un fizioterapeut pasionat de natura din jur, și René Béguelin, un tânăr avocat idealist.
Doi oameni și 15.000 de semnături
Sprijiniți de Societatea pentru Protecția Animalelor din Geneva și de voluntari din toate categoriile sociale, cei doi au înființat „Comitetul pentru Abolirea Vânătorii“ și au ieșit în stradă, strângând în doar trei luni peste 15.000 de semnături pentru o inițiativă populară. Reacția lobby-ului cinegetic a fost extrem de dură. Inițiatorii au fost jigniți în presă, numiți „extremiști rupți de realitate“, amenințați fizic și boicotați profesional de elitele locale. Vânătorii avertizau catastrofic că, fără ei, pădurile vor fi distruse de dăunători, iar agricultura va colapsa.
Însă pe 19 mai 1974, la urne, cetățenii au ignorat definitiv spaima semănată de lobby-ul cinegetic. Cu o majoritate copleșitoare de 72% din voturi, populația din Geneva a votat pentru interzicerea totală a vânătorii de agrement și de trofeu.
Explozia biodiversității
De peste 50 de ani, în Geneva nu mai există vânători amatori. Managementul faunei a fost preluat în întregime de o echipă profesionistă și restrânsă de „Gardieni de mediu ai statului“ (Garde-faune). Dacă populația de mistreți sau căprioare crește excesiv într-o anumită zonă și provoacă pagube dovedite, intervenția nu se face prin hăituială publică cu câini și vânători amatori. Gardienii de mediu intervin noaptea, punctual, folosind amortizoare de sunet și echipament de înaltă precizie, fără a genera stres pentru restul pădurii și fără a pune în pericol populația civilă.
Rezultatele au întrecut orice așteptări: biodiversitatea a explodat, păsările și animalele sălbatice au devenit vizibile ziua, nemaifiind stresate sau hăituite de focuri de armă, iar pagubele agricole au fost menținute la un nivel minim prin garduri electrice și tehnici moderne de prevenție.
Cel mai spectaculos efect s-a văzut în comportamentul animalelor. În cantoanele vecine unde vânătoarea este încă permisă, animalele sunt nocturne, sperioase și trăiesc într-un stres permanent. În cantonul Geneva, căprioarele, iepurii și păsările sălbatice au încetat să mai vadă omul ca pe un prădător. Ele pot fi observate ziua în natură, în apropierea oamenilor oferind cetățenilor și turiștilor o experiență unică de reconectare cu natura.
Lecția elvețiană ne arată că o societate civilizată nu are nevoie de uciderea din plăcere sau de goana după trofee pentru a trăi în armonie cu natura. Și ne mai arată ceva. Că schimbarea nu începe de la politicieni, ci de la fiecare cetățean care se implică și susține schimbarea, refuzând să accepte abuzul. •Ecopress